bun….rau….dar creeaza dependenta

…..ciudat…chiar ciudat….este Bucurestiul.
Cineva mi-a zis odata, inainte sa ma mut in Bucuresti…:” Nu te lua dupa spusele lumii , daca vrei sa stii cum este Bucurestiul, iesi noaptea pe strada, si uite-te la el. ” … Aseara, mi-am adus aminte de aceste vorbe, si m-am hotarat sa fac si acest lucru. Sa privesc un oras in intunericul noptii. Reintors acasa de la munca, am facut o baie fierbinte , mi-am asezat niste haine pe mine, am sarit in masina, si am plecat sa fac munca de observare. Intr-adevar , privit noaptea, orasul isi arata cu adevarat cele doua fete. Una placuta…. indragostitii intarziati, cupluri plimbandu-se fara nici o destinatie anume, reclame care numai la condus nu te lasa sa te gandesti, vitrine luminate, masini de ultima moda ….si cea urata ….. aurolacii de la gara de nord, fetele ” de ocazie ” , care asteapta sa daruiasca senzatii contra beneficiilor materiale , baietii “de la coltul blocului” , politisti “onesti” care saluta soferul vreunui BMW, care tocmai a trecut pe rosu, baietii/fetele de la gurile statiilor de metrou, cu manele la maxim pe telefoane.
Bucurestiul, cu unele exceptii, ar fi un oras demn de o capitala europeana…. pacat totusi ca mentalitatea romanului din ziua de azi, nu-i permite sa-si arate cu adevarat partile lui frumoase. Totusi, privit prin ochii unui strain, este un oras straniu, un oras in care ziua te poti simti deosebit de bine, dar, in care seara te duci cu teama acasa, (teama data de toate acele locuri/persoane, a caror prezenta mai mult te nelinisteste decat sa te faca sa te duci linistit la treaba ta) un oras in care frumosul si uratul se contopesc intr-un amalgam din care rezulta un singur nume < Bucuresti >.
Nu imi place Bucurestiul, insa, de fiecare data cand ma duc in orasul natal, ard de nerabdare sa ma reintorc la el.
…..ciudat…chiar ciudat….este Bucurestiul.