Vremurile de odinioara … nu mai sunt , nu vor mai fi , nu vor mai putea fi reproduse oricat ne-am chinui noi, cei care le-am trait.
In anii 90 totul era altcumva, totul era perceput altcumva. Nu existau orgolii ,nu existau griji ,nu existau vanitati , orgolii , si cel mai important nu existau falsuri . Si ma refer strict la persoane . Acum sunt prea multe facaturi , imitatii , prea multe dorinte de impresionare a celorlalti . Inainte eram uimiti de Superman , Batman , Omul Invizibil , povesteam cu drag filmele cu eroii nostri preferati , jucam de dimineata pana seara jocuri copilaresti , radeam cu pofta din orice , ne trezeam veseli si abia asteptam sa plece parintii la munca ca sa iesim si sa pierdem timpul in cele mai frumoase moduri posibile .Frumos era cand puteai fredona o melodie…cand melodiile erau facute cu inima ,nu doar cu..cuvinte si cu sunete.
Multe distractii frumoase erau inainte. Existau “bairame”,discoteci,in care simteai scapararea iubirii timide , nopti in care furai masina parintilor ca sa iti poti vedea jumatatea , plimbari nocturne in doi , saruturi fugare , zambete sincere.
Acum …acum exista cluburi,fite,pitipoance,cocalari,aptoape totul fara sentimente. Numai exista acea dragoste intre cupluri cum traiam noi iubirea in adolescenta …cand trimiteam si primeam scrisori de la persoana iubita. Nu mai exista acea inocenta a copilui,a tanarului,a omului. Totul este fals,de la o simpla privire pana la iubire. Cuvintele sunt cu subanteles,trairile sunt ascunse, sentimentele nesigure si fugare.
Toti incearca sa-si ascunda propriu sine si sa impresioneze prin orice mijloc lumea din jur. Prea putin mai sunt cei care nu pleaca urechea la spusele celorlalti si se arata exact asa cum sunt cu bune cu rele, dar exact cum sunt ei. Putini isi mai asuma acest risc . Dar acei putini isi dau seama ca daca o persoana care se preface intalneste o alta persoana care se preface la randul ei , nu iese nimic bun si nu se ajunge decat intr-o fundatura. Probabil ca din cauza asta se aude din ce in ce mai des replica “traieste momentul / viata / clipa .. etc” Este doar o replica folosita de cei carora le e teama sa recunoasca ca au gresit si sa accepte consecintele. E un fel de a arunca vina in ograda celuilalt intr-un mod mai indirect. Prea putini mai stiu sa iubeasca , sa zambeasca , sa rada in hohote , prea putini mai stiu sa fie oameni.
Atunci,aveam puterea de a ne bucura mai usor si parca viata nu era asa de stresanta ca acum!! Noi am fost ultima generatie care am apucat asta…acum e dezastru
